0

Ce legătură are corupția din administrație cu participarea cetățenilor la decizia publică?

Opinie CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publica

Evenimentele de corupţie din ultimele luni, în care sunt implicaţi funcţionari din Primăria Capitalei, primăriile de sector şi Primarul General al Capitalei, s-au petrecut într-un context în care participarea cetăţenilor la deciziile publice a fost limitată, iar multe dintre proiectele cu impact asupra oraşului şi bucureştenilor au fost aprobate fără consultarea celor implicaţi direct. Prin campania „Nu Astepta Supereroi”, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică a acţionat în ultimii ani pentru transparentizarea procesului decizional la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.

“Corupția este posibilă în spații închise, acolo unde informațiile sunt ascunse, procedurile neclare și accesul publicului limitat. Din 2012, de la schimbarea mandatului aleșilor locali, CeRe face eforturi să deschidă porțile Primăriei și Consiliului General. Drumul până la acești decidenți ar trebui să fie larg și simplu, accesibil pentru o mamă cu cărucior sau un pensionar, nu o junglă în care să se descurce doar activiștii cei mai perseverenți. Date de contact ale consilierilor (publicate începând cu 2013), înregistrarea votului fiecărui consilier pentru asumarea responsabilității, publicarea din timp a proiectelor de hotărâri, un site mai prietenos și documente mai accesibile publicului, accesul publicului la ședințele de comisii și de plen ale Consiiului sunt doar câteva din lucrurile pe care le-am solicitat. Recentul studiu “Cum se iau decizii în Capitală” indică faptul că cetățenii au un acces foarte  limitat atât la informații, cât și la ședințele în care se dezbat proiectele Capitalei. Dacă vrem ca orașul nostru să devină mai prietenos cu locuitorii săi și mai puțin corupt, practicile administrației trebuie să se schimbe cât mai curând!” Sînziana Dobre, director de programe CeRe.

“Transparența decizională”[1] face parte din Strategia Națională Anticorupție. Adică se fură mai puțin din banul public atunci când primarii[2]prezintă publicului cu o lună înainte o decizie de interes general pe care intenționează să o prezinte spre aprobare consiliului local.

De ce?

  1. Pentru că monopolul asupra informației îți dă puterea de a alege discreționar ordinea priorităților și împiedică orice terț (cum ar fi consiliul local sau societatea civilă) să exercite un minim de control asupra managementului urbei, așa cum se întâmplă în democrațiile cu tradiție.
  2. Pentru că prezentând publicului ideea, administrația publică este obligată să o descrie suficient de detaliat încât caietul de sarcini pentru achiziția ulterioară să nu poată fi atât de subțire încât să nu se înțeleagă pe cei dai banii, iar după ceau fost cheltuiți să nu fie clar ce rezultate ar fi trebui să obții. Și cum „ochiul stăpânului îngrașă vita”, contribuabilii interesați vor păstra un ochi atent la tot procesul de contractare și implementare, asigurându-se că banii nu se risipesc.
  3. Pentru că se verifică dacă proiectele în care sunt investiți banii publici răspund unei nevoi reale sau dacă soluția propusă de autoritate este cea dorită de comunitate, astfel încât să nu apară proiecte fictive sau să fie rispiți banii publici.

Exemple de la nivel de Capitală care ilustrează aceste situații sunt deja cunoscute.

Pentru prima situație, așa cum arată și studiul  “Cum se iau decizii la nivel de Capitală”, realizat de CeRe, Active Watch și Funky Citizens, consilierii generali au reclamat lipsa documentelor care însoțesc proiectele de hotărâre. Ei ar trebui să le primească cu 5 zile înainte de ședință[3], dar le-ar putea vedea și cu o lună înainte dacă ar fi supuse dezbaterii publice. În consecință, Consiliul General ia uneori decizii în orb, fără să știe despre ce este vorba în proiecte.

“Dragi colegi, dacă am avea proiectele așa cum prevede legea, cu cinci zile înainte de data desfășurării ședinței de consiliu, cu siguranță astăzi nu am mai fi avut întrebări. În condițiile în care vine doar prima pagină și vin doar parțial informațiile cuprinse în proiecte, este foarte greu să lămurim toate aspectele în cadrul comisiilor de specialitate, indiferent cât stăm acolo. Nu putem dezbate documente care nu există. Consilier Pieptea Cornel, Ședința ordinară 27.03.2014, orele 13.00.

La ultima ședință, din 31 august, o situație similată se înregistrează în discuția despre Clubul Sportiv Municipal (CSM). Propunerea executivului  de a suplimenta bugetul CSM suscită dezbateri aprinse. Între ele, un consilier indică faptul că a solicitat informații detaliate cu privire la activitatea CSM pe care, însă, nu le-a primit, ceea ce îl aduce în imposibilitatea de a lua o decizie informată.

“Mi-am permis în acea ședință de comisie să vă solicit o situație ca să vedem cu ce unități, pentru că înseamnă bani, acești copii, mulți bani. Oamenii care se ocupă de acești copii – profesorii, antrenorii – înseamnă mulți bani. /…/ Nu mi-ați trimis nimic/…/” Consilier Popa Maria adresându-se directorului CSM Constantin Căliman (proces verbal de ședință, p.20)

Un alt subiect fierbinte se referă la actualul sediu al Primăriei București, cel din Splaiul Independenței 291-293. Un contract în valoare de milioane de EUR despre care se știe foarte puține, despre care consilierii generali au primit informații numai după mari insistențe și care a creat suspiciune cu privire la corectitudinea derulării sale (vezi investigație RiseProject și alte reportaje).

Acesta este doar un caz mai bine documentat, dar în multe alte situații în care modul în care resursele publice sunt gestionate ridică semne de întrebare – cum este cazul spațiilor comerciale și de birouri de care dispune Primăria București (vezi investigația HotNews).

Un alt exemplu vine de la Timișoara, unde Federația Asociațiilor de Locatari din Timișoara a monitorizat selectiv investiții făcute din banul public[4].

În mod similar, putem ilustra situația și cu cazul pistelor de biciclete: în 29 aprilie 2014, Consiliul General accepta peste 44 milioane lei pentru un sistem de piste de biciclete, despre care însă, se știa foarte puțin[5]. Pe baza informațiiilor obținute ulterior și a participări la un grup de discuții mixt, asociația OPTAR critică soluția tehnică a primăriei susținând că va descuraja mersul pe bicicletă (vezi raport 2015 – p. 37). Nici până în prezent nu există disponibil pentru public un bilanț despre aum au fost (sau vor fi?) folosiți acei bani.

Și încheiem cu sistemul de vot electronic care ar trebui să fie folosit de consilierii generali. Achiziționat de primărie fără consultarea viitorilor beneficiari, acesta include un modul de amprentare pe care unii consilieri au refuzat să îl folosească (lucru care s-ar fi știut dacă exista o minimă consultare înainte). În consecință, 812.000 ei (aprox. 188.000EUR)  zac în continuare nefolosiți în sala de ședințe.

Multe din aceste situații ridică întrebări care îi fac pe locuitori să se întrebe dacă decidenții sunt incompetenți sau/ și corupți, scăzând încrederea în clasa politică și în autoritatea publică.

Pentru a evita astfel de cazuri, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică susține că la nivel de Capitală sunt necesare măsuri care să asigure o funcționare transparentă a instituțiilor publice, pentru a asigura premisele pentru informarea și implicarea cetățenilor în procesul decizional:

  • Publicarea proiectelor de hotărâre cu 30 de zile înainte de supunerea la vot, obligație legală conform legii 52/2003
  • Folosirea sistemului de vot electronic de către consilierii generali
  • Prevederi mai simple și mai clare cu privire la modul în care cetățenii pot să participe la ședințele de comisii și la lucrările plenului Consiliului, unde accesul lor ar trebui redat cât mai curând.

Pe baza studiului “Cum se iau decizii la nivel de Capitală”, CeRe a inițiat întâlniri de lucru la care au participat consilieri generali, reprezentanți ai Primăriei, Prefecturii, și ai Secretariatului Tehnic al Strategiei Naționale Anticorupție din Minsterul Justiției și ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Detalii aici. Implicarea publicului în procesul de luare a deciziilor rămâne atât un indicator din Strategia Națională Anticorupți, cât și o condiție necesară pentru ca proiectele orașului să se apropie de nevoile și dorințele locuitorilor săi.

 



[1] Legea transparenței decizionale 52/2003, republicată în 2010.

[2] Prevederea se aplică administrației publice locale și centrale.

[3] Cf. Legii administrației publice 215/2001

[4] Sursă: site FALT și premiul primit în 2009 la Gala Premiilor Participării Publice, CeRe – vezi catalogul câștigătorilor la p.4

[5] Proiectul de peste 10 milioane de EUR este prezentat consilierilor fără detalii – vezi proiectul publicat.

CeRe-ți orașul înapoi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *